Terapia unui copil cu dizabilități are un cost prea mare pentru majoritatea părinților din România. Fundația FARA oferă servicii gratuite pentru copiii cu dizabilități, încercând, să aducă fiecărui copil zâmbete, normalitate în viața cotidiană și o viață independentă. Programul de Terapie și Recuperare valorifică experiența specialiștilor pentru atingerea maximului de potențial de dezvoltare psihomotorie, emoțională, socială, spirituală, morală și educațională a copiilor cu dizabilități care locuiesc în comunitate și nu numai. Seria online de terapie pentru acasă vine în ajutorul părinților pentru a sprijini cursivitatea terapiei la domiciliu.
Terapia de Acasă
Campanie realizată de Centrul de Zi Emanuel
Susținem și încurajăm evoluția
Susținem evoluția într-un proces cât mai natural, astfel încât învățarea să aibă loc în condiții potrivite nivelului de dezvoltare al fiecărui copil, în spații special amenajate, dar și în confortul propriului cămin.
Încurajăm părinții în continuarea terapiei acasă prin ședințe dedicate echipei formate din copil, părinte și terapeut. În cadrul acestor întâlniri, părinții sunt învățați cum să abordeze o sarcină de lucru, cum să gestioneze un comportament indezirabil sau cum să facă trecerea de la o sarcină la alta. În etapa următoare, terapeutul ia rolul de observator și părintele este cel care lucrează cu copilul, așa cum s-ar întâmpla și acasă. Alături de specialist însă, părintele are ocazia să primească un feedback imediat, astfel încât să dispară teama că ar face ceva nepotrivit. După aceste ,,lecții”, părinții devin mai siguri pe ei, sunt mai atenți la reacțiile lor și pun mai mult accent pe continuarea terapiei acasă. Câștigător este, fără îndoială, copilul.
De ce e important să continuăm terapia și acasă?
1. Continuarea terapiei acasă înseamnă susținerea progresului și evoluției copilului
2. Generalizarea informațiilor învățate sub îndrumarea specialiștilor. Este important ca toate informațiile obținute în cadrul sesiunilor specializate, să poată fi transpuse în viața de zi cu zi a copilului, astfel exercițiile învățate devin parte integrată a comportamentului/rutinei
3. Întărirea legăturii dintre copil și părinte
Episodul 1
Psihomotricitatea este o funcție complexă. Aceste exerciții ajută în combaterea tulburărilor legate de motricitate, lateralitate, echilibru, coordonare, schema corporală, hiperactivitate și organizarea spațio-temporală.
Exemplu de activitate pentru dezvoltarea schemei corporale:
• Ex. cu grad de dificultate ușoară: Cu ajutorul unei mingi, copilul trebuie să arate părțile corpului, la cerere.
• Ex. cu grad de dificultate medie: La o bătaie din palme, copilul trebuie să ia o minge și să o pună pe o parte a corpului ( pe cap ) si la 2 bătăi din palme să pună mingea pe o alta parte a corpului ( pe Șold).
• Ex. cu grad de dificultate mare: Având 3 mingi de culori diferite pe sol, copilul se plimba prin camera. la
Integrare Senzorială
Încă de mici, cunoaștem lumea cu ajutorul simțurilor. Acestea ne oferă informațiile de care avem nevoie pentru a înțelege ce se întâmplă în jurul nostru și pentru a ne putea adapta și răspunde în mod corespunzător. Atunci când informațiile primite de la simțuri nu sunt detectate, bine organizate sau conectate vorbim de o Tulburare de Integrare Senzorială, care poate fi corectată prin tehnici specifice de stimulare senzorială.
Jocul senzorial este esențial pentru dezvoltarea creierului, contribuie la crearea conexiunilor nervoase, sprijinind creșterea cognitivă, dezvoltarea limbajului, a abilităților motorii, precum și interacțiunea socială.
În funcție de nevoile fiecărui copil, se pot face diferite activități în mediul familial, printre care:
- Palparea diferitelor texturi (vată; pământ; iarbă; pietre; scoarță de copac; nisip; orez; fasole; etc.)
- Să modeleze plastilină (scene și peisaje; flori; prăjituri și alte produse alimentare; animale; învățarea literelor și a cifrelor; ștampile; etc.)
- Realizarea Dactilo-picturii.
- Să atingă, analizeze vizual și să miroase diverse fructe, legume sau mirodenii. Apoi să închidă ochii și rând pe rând, să le denumească pe fiecare, folosindu-se de simțul tactil și cel olfactiv.
- Să îi învățăm să cânte la diferite instrumente muzicale de dimensiuni mici sau mari.
- Sa exploreze sunetele produse de diferite obiecte, care sunt la îndemână (exemplu: oale, capace și alte ustensile de bucătărie- sub stricta supraveghere a părintelui).
- Jocuri de coordonare oculo-motorie: baloane de săpun; pase cu mingea; aruncarea mingii la coș; Darts; Bowling; ș.a.
Intervenția Kinetoterapeutică
Intervenția kinetoterapeutică pentru copii cu afecțiuni neurologice este extrem de importanta mai ales dacă părinții vor continua exercițiile învățate si acasă.
Astăzi vă prezint câteva elemente din metoda Bobath care reprezintă una dintre cele mai răspândite forme de terapie pentru inhibarea spasticității și de reeducare a echilibrului dinamic.
- rulare pe mingea Bobath stânga/dreapta, prin care se dezvoltă reacțiile de redresare și echilibru
- posturare în poziții reflexo-inhibitorie va diminua spasticitatea ca urmare a eliberării activității tonice reflexe.
Exercițiile se individualizează și se dozează în funcție de tipul de afecțiune și de restantul funcțional al fiecărui copil în parte!
Logopedie - Exerciții de respirație
Pronunția corectă a sunetelor are la bază efectuarea corectă a respirației.
La copii pot apărea neregularități în procesul de coordonare a respirației cu actul fondației, astfel cu ajutorul exercițiilor de respirație se dezvoltă coordonarea și educarea echilibrului dintre inspir-expir, ceea ce duce la corectarea pronunției.
Așadar, am propus o serie de exerciții care se pot face acasă cu materiale ușor accesibile și la îndemână.
Ca materiale veți avea nevoie de: paie, pahar, flori, baloane de săpun, balon, fluier, lumânare, bile, sticla din plastic, bucatele mici de hârtie și de instrucțiunile de mai jos!
Exerciții de respirație:
- Mirosim florile – se pot folosi câteva flori naturale. Copilul miroase floarea.
- Aspiram bucatele de hârtie cu paiul – se taie cu foarfeca câteva bucatele de hârtie pe care copilul le va aspira cu paiul și le va pune într-un recipient. Se poate face un concurs între copil și adult, cine adună cele mai multe bucățele de hârtie.
- Stinge lumânarea cu nasul – este un exercițiu foarte bun pentru a învăța suflatul nasului. Se acoperă cu degetul arătător o nară și se suflă puternic până se stinge lumânarea. Se repetă cu cealaltă nară.
- Suflă morișca – se inspiră pe nas și se suflă puternic aerul pe gură pentru a porni și menține morișca în mișcare pentru câteva secunde.
- Suflă mănușa cu paiul – se pune o mănușa de unică folosință pe gura unui pahar din plastic. Se face o gaură în pahar, se introduce paiul și se suflă puternic în pai până se umflă mănușa.
- Suflă acuarele cu paiul – se desenează fata unui copil, se pun acuarele în locul părului și se suflă până se obțin fire de păr.
- Stinge lumânarea – rostește sunetul P și lumânarea se stinge.
- Umflă balonul – este un exercițiu destul de dificil pentru cei mai mici. Se pot folosi baloane cât mai ușor de umflat
- Suflă bila – material confecționat dintr-o sticla de plastic.
- Bule de săpun – se pune apă și săpun în pahar și se suflă până se obține spuma.
- Barca pe apă – se confecționează o bărcuța din hârtie, se umple un vas cu apă și se pune bărcuța pe apă.
Toate exercițiile se realizează sub atenta supraveghere a unui adult.
Acest set de exerciții se poate realiza zilnic, 10-15 minute.
Gimnastica fonoarticulatorie
Gimnastica fonoarticulatorie este una dintre tehnicile utilizate în terapia logopedică. Aceasta vizează antrenarea mobilități maxilarelor, a mușchilor limbii, buzelor și obrajilor și are drept scop îmbunătățirea mobilității aparatului fonoarticulator, cu rol important în dezvoltarea limbajului verbal. Mai jos vă prezentăm câteva exerciții ușor de replicat acasă.
Antrenarea mobilității maxilarelor:
- deschiderea și închiderea mandibulei
- mișcarea mandibulei stânga- dreapta
- dinții se închid și se deschid foarte repede
Antrenarea muscularii buzelor:
- prinderea unui pai/creion cu buzele
- mișcarea paiului cu ajutorul buzelor. Paiul va fi așezat median, apoi pe marginile buzelor spre comisuri
- tragerea unei bucăți de hârtie/carton cu buzele și opunerea rezistenței prin strângerea acestora concomitent cu tragerea mâinii.
Antrenarea mobilității limbii:
- limba în afara cavității bucale se va duce în jos spre bărbie și în sus, spre nas
- mișcarea limbii stânga- dreapta pentru a atinge comisurile (marginile) buzelor.
- strângerea buzelor în pupic
Antrenarea mobilității obrajilor:
- umflarea obrajilor
- umflarea obrajilor și scoaterea aerului cu ajutorul palmelor
Dezvoltare Personală
Dezvoltarea personală presupune activități dinamice și creative care susțin și ajută copilul sau adolescentul să-și descopere resursele interioare, să dezvolte modalități proprii de găsire a soluțiilor la problemele pe care le întâmpină sau le poate întâmpina în existența sa.
Educația copilului este cea mai profitabilă investiție (în timp, atenție, înțelegere, dragoste) pe care o pot face părinții pentru ei. Educația pozitivă a copilului presupune a aduce în relația părinte-copil căldura, structura şi limite, înțelepciunea de a transforma orice situație cotidiană, cât ar fi de negativă, de provocatoare, într-o lecție de empatie, respect, înțelegere a nevoii care a creat acea situație.
Scopul principal al acestei activități este facilitarea accesului la un viitor împlinit, adaptat și echilibrat, așadar îți prezentăm câteva exerciții pe care le poți face acasă cu copilul tău:
- Vorbește cu copilul tău despre experiențele prin care trece (nu le omite pe cele pozitive)
- Încurajează-l să facă primul pas spre autocunoaștere;
- Laudă lucrurile pe care copiii le pot controla;
- Stabiliți împreună obiective;
- Învață-l că eșecul nu este un capăt de lume
- Încurajează-l să găsească singur rezolvări la problemele cu care se confruntă;
- Ajută-ți copilul să-și identifice punctele forte;
Terapia de Grup
Terapia de grup prin socializare pentru copii urmărește fundamentarea relațiilor sociale între beneficiar și terapeut dar și între ei, oferirea sentimentului de a fi valoros, depinzând de formarea identității fiecăruia. Învățarea formală și informală fac parte în terapia de grup, unde copiii învață unii de la alții comportamente adaptative, modalități de exprimare a ideilor, rezolvare de probleme, abilități de autonomie personală. Obiectivele pe care le urmărim în terapia de grup se regăsesc din planurile de intervenție al fiecărui copil și se construiesc în mod personalizat, cu rolul de a se crea un climat socio-afectiv ideal și dezvoltarea abilităților de comunicare socială prin participarea:
– interactivă la jocuri
– conversații
– abilitatea de a lucra în echipă
– a respecta reguli
– a înțelege emoțiile celor din jur.
Scopul final este integrarea cu succes în grupuri precum: grădinițe și școli, unde copiii sunt expuși la diferite situații din viața de zi cu zi.
Comunicarea
Cererile sunt prima formă de comunicare a copiilor. Prin cerere înțelegem abilitatea copilului de a cere atenție, de a-și comunica nevoile, dorințele, și de a cere informații. Cererile pot fi vocale (copilul spune ceva), non-vocale (gesturi, semne, pictograme) sau o combinație între cele două.
Este foarte important ca orice copil să aibă un sistem de comunicare funcțional. Pentru a preda Cererile, ne putem ghida după câteva repere esențiale:
- inițial, copilul trebuie să învețe cereri simple, formate dintr-un cuvânt. O greșeală frecventă este predarea cererilor complexe, formate din propoziții, deoarece
- efortul este prea mare, iar copiii vor recurge la metode mai simple pentru a obține ce vor.
se vor stabili obiective pe cereri din diverse categorii: obiecte, alimente, activități, acțiuni funcționale (deschide, dă-te) sau preferate (gâdilă, hai, sari), etc. - se va lucra pe creșterea numărului de cereri, dar și pe extinderea componentelor cererilor, în funcție de abilitățile copilului (cereri cu adjectiv:Mașină roșie, cereri cu adverbe: învârte tare, cereri cu numerale: doi biscuiți)
pentru a preda Cererile, nu este suficient să ne folosim de mediul natural , ci trebuie să creăm contexte motivante pentru ca fiecare copil să aibă cât mai multe oportunități de învățare.